Am vorbit articolul trecut despre ce înseamnă cu adevărat „a slăbi sănătos”, care este diferența dintre slăbit rapid și transformare reală și de ce nu funcționează majoritatea dietelor pe termen lung . Azi continui seria celor 4 articole promise pe tema slăbitului conștient aducând în atenția ta noi aspecte legate de ce anume influențează greutatea corpului tău, cum recunoști că mănânci emoțional și care este rolul copilului interior în acest subiect.
Stresul, traumele și oboseala influențează greutatea mai mult decât crezi
Slăbitul nu ține doar de mâncare și mișcare. Corpul tău reacționează la tot ce trăiești: emoții, nesiguranță, frică, lipsă de odihnă. Și uneori nu slăbește nu pentru că nu „vrei suficient”, ci pentru că e ocupat să supraviețuiască și să te protejeze. Iată câteva aspecte legate de acest subiect pe care este bine să le iei în calcul când dorești să slăbești:
1. Stresul cronic îți blochează corpul în „modul de alarmă”
Când ești sub stres constant, corpul tău secretă cortizol, hormonul de „luptă sau fugi”. Cortizolul crește apetitul (mai ales pentru zahăr și grăsimi), încetinește digestia și favorizează stocarea grăsimii, mai ales în zona abdominală. De aceea poți mânca sănătos cât vrei, atâta timp cât trăiești tensionat(ă), corpul tău nu simte că poate „renunța” la rezerve.
2. Trauma nerezolvată creează dezechilibru metabolic și comportamental
Traumele (inclusiv cele „mici”: critici constante, respingere, umilință) lasă urme. Ele pot duce la:
– mâncat compulsiv ca formă de calmare,
– deconectare de la senzațiile corporale,
– identitate de „supraviețuitor”, adică dezvolți tendința de a păstra controlul prin mâncare
Corpul poate folosi kilogramele în plus ca o barieră inconștientă pentru că are credința că mai multă greutate înseamnă mai multă protecție.
3. Oboseala constantă dereglează tot sistemul
Când dormi puțin sau ai un somn superficial se petrec mai multe în corp:
– crește foamea fizică și emoțională
– se dereglează hormonii sațietății (leptina scade, grelina crește)
– scade voința, crește nevoia de confort imediat
Oboseala nu doar că te face să mănânci mai mult, ci îți scade și capacitatea de a face alegeri bune.
Adevărul e simplu, dar ignorat: slăbitul nu începe cu dieta, ci cu reglarea sistemului nervos: cu odihnă, cu siguranță, cu spațiu interior. Când corpul tău simte că e în pericol, nu va slăbi. Când simte că e în siguranță, începe să elibereze – inclusiv greutate.
De aceea susțin perspectiva că greutatea ta nu e doar rezultatul a ceea ce mănânci, ci este și ecoul a ceea ce trăiești, a ceea ce porți nespus, a ceea ce nu ai avut voie să simți. Eliberarea începe cu reglare, nu cu restricție, pentru că altfel ajungi să mănânci emoțional nu pentru că îți este cu adevărat foame.
Mâncatul emoțional versus foamea reală:
Cum le recunoști? Cum le diferențiezi? Cum le abordezi?
Ce este foamea reală? Foamea reală începe treptat, se simte în corp (stomac gol, energie scăzută, ușoară slăbiciune). Ai răbdare să pregătești mâncare. Poți mânca aproape orice. După masă, te simți satisfăcut(ă), nu vinovat(ă). Semnalul vine din corp. Intenția e de a hrăni.
Ce este mâncatul emoțional? Mâncatul emoțional apare brusc. Ai poftă specifică (dulce, sărat, crocant) și e urgent. De obicei, vine după o emoție: stres, plictiseală, anxietate, tristețe, furie. Nu ți-e foame în stomac — ci în gânduri, în golul din piept sau din viață. După ce mănânci, apar vinovăție, rușine, frustrare. Semnalul vine din emoție. Intenția e de a anestezia, nu de a hrăni.
Cum le deosebești?
În timp ce foamea reală apare treptat, mâncatul emoțional apare brusc. Foamea reală se simte la nivelul stomacului, în timp ce mâncatul emoțional se percepe în cap, în gât, în piept. Când îți este foame mănânci orice, când ai emoții care te fac să vrei să mănânci vrei ceva specific cu o poftă intensă. După masă simți satisfacție dacă ai mâncat de foame și ai energie. Dacă ai mâncat mânat de emoții simți vină , greutate și regrete. Dacă îți este foame poți aștepta până este gata masa. Dacă te conduc emoțiile la mâncare ești imăulsiv și sari pe frigider sau pe sertarul cu dulciuri.
Ce faci când îți dai seama că e mâncat emoțional? Îată 4 reguli simple pe care le poți aplica atunci când îți dai seama că ești condus de emoții către mâncare:
- Nu te judeca. Nu ești defect(ă). E un mecanism de protecție, nu o lipsă de voință.
- Întreabă-te: „Ce simt cu adevărat acum?” – Foamea reală se hrănește cu mâncare. Foamea emoțională are nevoie de prezență.
- Respiră 2 minute înainte să mănânci. Nu pentru a te opri, ci pentru a recunoaște ce se întâmplă.
- Găsește un alt răspuns: scris, apă, plimbare, atingere, Bars, EFT – orice creează spațiu în loc de reacție.
Amintește-ți că foamea reală are nevoie de mâncare, în timp ce foamea emoțională are nevoie de tine. De aceea slăbitul nu estedespre a „rezista tentației”, ci este despre a-ți fi alături, nu împotrivă, în momentele în care altădată te-ai abandonat.
Rolul copilului interior în relația cu hrana
Te-ai gândit vreodată ce-ai învățat despre hrană înainte să poți alege? Hrana nu e doar nutriție, ci vine cu un bagaj despre emoție, siguranță și recompensă.
Copilul interior e acea parte din tine care încă trăiește emoțiile netrăite, nevoile nesatisfăcute, fricile și dorințele din primii ani. Și ghici ce? El mănâncă de multe ori în locul tău.
Mâncarea devine astfel:
– alinare când ai fost speriat(ă),
– recompensă când n-ai fost văzut(ă),
– singura bucurie permisă,
– substitut de iubire, prezență, siguranță
Ce ai învățat (fără să vrei) în copilărie?
- „Termină tot din farfurie.” – Mesaj: „nu contează ce simți, mănânci oricum.”
- „Dacă ești cuminte, primești ceva dulce.” – Mesaj: „afecțiunea vine condiționat, prin mâncare.”
- „Nu plânge, ia un biscuite.” – Mesaj: „nu e ok să simți, dar e ok să mănânci.”
- „Ai pus pe tine? Nu te mai place nimeni.” – Mesaj: „greutatea înseamnă vină și respingere.”
Aceste mesaje intră adânc, devin automate, și influențează cum te raportezi la hrană ca adult.
Cum acționează copilul interior azi, în relația ta cu mâncarea?
- Te simți „mic(ă)” când ți se interzice ceva
- Ceri „ceva bun” când ești singur(ă), obosit(ă), respins(ă)
- Refuzi limite, pentru că ți-au fost impuse fără blândețe
- Mănânci haotic ca formă de protest
- Te sabotezi, ca să obții o formă de atenție sau consolare inconștientă
Ce ajută ca să te comporți diferit?
- Conștientizarea: „Cine cere mâncare acum? Adultul meu prezent sau copilul meu rănit?”
- Ascultarea: Nu e nevoie să refuzi impulsul. E nevoie să auzi ce e în spatele lui.
- Reparenting: Oferă-ți azi ceea ce nu ai primit atunci: blândețe, validare, protecție, libertate.
- Ritualuri de reconectare: Lucrul energetic (Access Bars), meditații cu copilul interior, tehnici de autoliniștire.
Toate le putem face împreună în cadrul programului meu INEL GASTRIC PERSONALIZAT în care înveți că relația ta cu hrana e, adesea, relația copilului din tine cu lumea.
De aceea, dacă vrei să schimbi ce mănânci, trebuie mai întâi să schimbi cum te simți. Ai făcut-o destul prin restricții și frică și ai văzut că nu te-a ajutat. Ai nevoie să înveți să renunți la interdicție și control și să te tratezi cu grijă din propriul adevăr. Înscrie-te le link-ul acesta dacă esti interesat(a) să faci această schimbare.
