Fiecare om percepe pe secunda foarte multe informații, chiar prea multe fata de cât poate sa proceseze. Și atunci ce facem?
Mai ștergem, generalizam și distorsionam din informații în funcție de convingerile, programele, experientele, valorile avute. Ceea ce rămâne formează realitatea noastră interna.
De aceea se întâmplă des ca mai multe persoane sa vorbească despre același eveniment și fiecare sa spună altceva si ca lucrurile au fost diferite.
Din aceasta realitate interna funcționam cu toții. Aceasta realitate interna ne creează o stare emoțională din care rezulta atât fiziologia fiecăruia cât și comportamentele sale.
Dacă am putea sa ne amintim, de fiecare data când cineva are un comportament nedorit sau o stare de nervi, ca tot ce percepem la acea persoana e doar realitatea lui!
Asta ne-ar ajuta sa ne oprim din reacția în lanț obișnuită când o luam personal și ne încarcam cu tot gunoiul emoțional revărsat asupra noastră… Am putea mai degrabă sa iubim acea persoana și atât, fără sa preluam mizeria ca fiind a noastră și fără sa intram în cercul vicios al victimei și agresorului care o duce inevitabil la judecăți de sine și a celorlalți.
