Prima dată am început să dau ascultare cu mai multă atenție subiectului legat de Sistem Imunitar când am avut primul copil. Până atunci eram și eu încă un copil din punctul de vedere a contextului, de ce și cum să fac pentru a rămâne sănătoasă. Funcționam cumva la nivel subconștient repetând cele văzute în familie. Am și avut o sănătate destul de bună pentru a nu mă agita foarte tare.
Totuși când ți se îmbolnăvește copilul , mai ales dacă este primul copil și nu prea știi ce să faci, intri în panică. Alergam la medic disperată la fiecare răceală pentru că ajunsese să facă și crize de astm, până a ajuns să ia antibiotic la 2 săptămâni. Analizele la ficat erau la cote maxim admisibile iar crizele de astm se manifestau la fel, deși îi făceam tratament alopat de 2 ani fără nici o deosebire față de momentul începerii tratamentului. Rezultatul analizelor m-a speriat foarte tare și m-a trezit , conștientizând că trebuie să schimb abordarea pe care o avusesem în ultimii 6 ani.
Și atunci, acum 16 ani, a început cu adevărat căutarea mea legat de ce altceva se poate face cu privire la căpătarea și menținerea sănătății.
Când am început să citesc mai multe, am aflat că având un sistem imunitar funcționând la parametrii optimi, ne putem menține corpul sănătos. Totodată acest sistem ne susține și în procesul anti îmbătrânire pe care ni-l dorim cu toții. Încă nu îmi puneam problema îmbătrânirii atunci , totuși informația mi-a rămas într-un colțișor al minții.
Am testat toate informațiile aflate, pe familia mea și pe mine. Ce vedeam că merge păstram, ce nu, le dădeam de-o parte.
Doar să iau pastile totuși nu consideram că e o soluție. Bolile acelea trebuiau să aibe și alte cauze. Așa am aflat despre emoții, despre gânduri și cum ne influențează ele sistemul imunitar. Bruce Lipton, un renumit biolog, a cercetat foarte mult cum moștenim la nivel genetic bolile și a demonstrat că cea mai mare influență asupra celulelor o are mediul în care acestea se dezvoltă.