13 pași în procesul eliberării de Depresie

Am  văzut mulți oameni care suferă de depresie. Am fost in această suferință eu însămi.Și mulți sunt cu medicație de ani de zile, fără să se schimbe prea mult  starea lor în bine. Îmi pun întrebarea:

Câți dintre acești oameni își doresc să iasă din acest chin? Cred că toți…

Și câți știu de fapt ce au de făcut pentru a reuși să se elibereze de depresie?Aici nu sunt convinsă că sunt mulți…

Dacă te numeri printre cei care se află în această situație și vrei să scapi de ea, m-am gândit să îți ofer posibilitatea să te uiți la depresie din altă perspectivă decât ai făcut-o până acum.

Zilele trecute am abordat depresia cum este ea definită din punct de vedere medical într-un live pe pagina Căile Vindecării by Elena Paula Stiubei. În plus ți-am dat un exercițiu acolo prin care să detensionezi teama de a aborda subiectele dureroase din viața ta.

Azi mi-am propus să vin cu un alt punct de vedere despre depresie, abordare despre care nu am apucat să discutăm acolo.

Din punct de vedere psihologic, apariția depresiei are 2 elemente de bază: devalorizare și culpabilizare, care rod persoana pe interior până la pierderea stimei de sine, trăirea unei tristeți profunde care încetinește ritmul vieții tinzând către oprire în cazurile cele mai grave.

Soluția pentru a ieși din depresie este rezolvarea unuia dintre aceste două  elemente .

Am întâlnit persoane care aveau sentimentul că nu valorizează nimic, simțindu-se chiar vinovați că există. Acestea sunt cazurile extreme. De cele mai multe ori totuși, având o stare depresivă, tindem să trăim în trecut, ne este dificil să ne focusăm pe prezent iar gândul de a privi în viitor ne sperie. Actualitatea ne lasă indiferenți pentru că nimic nu ne mai atrage. Ajungem chiar să nu mai avem dorința de a ne ocupa de noi fiind în această stare.

Depresia apare de obicei într-o etapă decisivă a vieții noastre când apare nevoia de a ne redescoperi și redefini. Vechiul mod de a funcționa nu mai este valabil și în nouă versiune a mea nu mai am nici un reper după care să mă ghidez. De aceea depresia apare cu precădere la adolescenți, la tinerele mămici, la pierderea unui job sau a familiei. Ori apare dezechilibrul interior, ori se schimbă brusc mediul extern mie, indiferent care este varianta, mie îmi este greu să mă adaptez, să regăsesc echilibrul pierdut și mă simt inutil, obosit să tot caut o soluție. Am senzația că nu mai există nici o soluție  și tind să mă resemnez ușor. Toate emoțiile le adun în mine, consider că ceilalți nu au cum să mă înțeleagă și astfel ajung să pun multă presiune pe mine să păstrez o mască a normalității în față tuturor și mai ales a mea, crezând că așa o să reușesc să trec peste…

Durerea este că nu am cum să trec peste dacă mă ascund de mine. Și cu atât mai puțin dacă nu fac nimic să schimb ceva în felul în care văd subiectele din viața mea.

Presiunea poate veni din multe convingeri, din dorința de a reuși, din a avea o reputație bună, de a oferi imaginea celui care a reușit în căsnicie, în viața de familie sau cea profesională. Pun ștacheta foarte sus și cum vine ceva care răstoarnă situația mă simt doborât pentru că nu am prevăzut, nu am luat în calcul, nu am fost suficient de bun.  Ajung astfel să mă simt inferior și neputincios într-o zonă vitală pentru mine, o situație pe care o văd a mea și de care mă simt răspunzător cu totul.  De fiecare dată trăiesc sentimentul că pierd ceva important care este al meu. Sau consider că deja am pierdut acel ceva care mă împiedică să am spațiul meu pe care ajung să îl aștept să mi-l dea ceilalți.

Un alt motiv , neluat în calcul de obicei,  pentru care sunt în suferință când sunt o persoană depresivă este acela că percep foarte multe la cei din jur și nici măcar nu sunt conștient de percepțiile mele. Simt tot ce se întâmplă în jurul meu , fapt care mă copleșește și mă face să caut să mă decuplez de la mine însămi, ajungând de fapt astfel să mă limitez singur pentru că nu știu să îmi gestionez această capacitate extrasenzorială extraordinară pe care o am. Ajung astfel să consum foarte multă energie pe a mă deconecta de la mine căutând să nu mai simt, în loc să învăț să folosesc informațiile primite și să im focalizez energia pe ceva constructiv în viața mea.

Alteori depresia este modalitatea prin care inconștient caut atenție din partea celor dragi fără să realizez că fac asta. Devine astfel un mijloc inconștient de a-i manipula pe ceilalți. Și, pentru că sunt prea concentrat pe ceea ce îmi doresc să se întâmple într-un anumit fel, refuz să mai văd lucrurile frumoase care se întâmplă în viața mea.  Aici se cere să învăț să îmi schimb perspectiva, să am o imagine de ansamblu asupra vieții mele și să văd: ce este corect aici , în situația asta și nu mă prind?

Toate situațiile acestea im arată de fapt că eu mă consider o victimă neputincioasă și mă fac să fug de mine și de situațiile în care am responsabilitatea de a alege ceva diferit.

Pașii prin care te poți elibera din această suferință, pe care i-am făcut și eu,  sunt:

  • În primul rând mă opresc din a mă ascunde de mine, indiferent cât de tare mă doare să mă uit la mine.
  • Învăț să mă respect pe mine, să mă valorizez la adevărata mea valoare, crescându-mi stima de sine.
  • Verific în interiorul meu toate subiectele pentru care încă mă consider vinovat și fac pace cu mine, iertându-mă.
  • Învăț să cer atenție din partea celor dragi într-un mod sănătos.
  • Devin conștient de capacitatea mea de a percepe mult mai multe din jur învățând în același timp să nu mă mai identific cu ele.
  • Realizez că pot alege conștient să cresc și să îmi asum responsabilitatea pentru propria mea viață, fără să mai aștept salvatori din exterior și o și fac.
  • Realizez că am de ales între a mă abandona pe mine însumi sau a învăța să mă bucur de ceea ce trăiesc aici și acum. Aleg să învăț să mă bucur de viață.
  • Caut să fiu recunoscător pentru lucrurile faine din viața mea, încep să le caut , să fiu focusat pe ele.
  • Devin mai disciplinat, încep lucrurile câte unul pe rând că să le pot finaliza fără să mai pun presiune pe mine. Renunț să mai fac 7 lucruri simultan.
  • Mă recompensez singur pentru eforturile pe care le fac zilnic, fără să mai aștept din partea celorlați recunoașterea pe care ei nu sunt în stare să o arate.
  • Caut să mă descopăr cine sunt în noua paradigmă a vieții mele și visez la cine vreau să devin în acest context.
  • Îmi dau timp și spațiu pentru a visa zilnic, creându-mi astfel viața care mă bucură.
  • Când văd că ceea ce am ales nu funcționează ALEG CEVA DIFERIT până ajung să găsesc ce funcționează pentru mine, fără să mă opresc vreodată din a alege.

Schimbarea nu se întâmplă peste noapte. Se cere să ai răbdare să faci toate transformările acestea în timpul tău. Totuși îți spun că SE POATE. Am urmat acești pași pe propria mea cale și m-au susținut, găsindu-mi acel echilibru și acea bucurie de a fi eu. Îți doresc să te susții și tu pe tine astfel.

Aștept mesajele voastre cu rezultatele punerii în aplicare a acestor pași și cu eventualele întrebări pe care le aveți.