Am auzit undeva această poveste si mi-a rămas întipărită in memorie pentru morala ei…
A fost odată demult un tânăr care avea o dorință puternica de a-si gasi un maestru care sa il învețe ce este viața. Auzise ca se găsește in zona muntoasă așa că își luă ceva de mancare și porni la drum.
Abia ce se departase de satul în care locuia dădu peste un bătrân care se odihnea la umbra unui copac. Fără să salute, tânărul îl întrebă nerăbdător pe bătrân dacă știe unde este maestrul. Bătrânul îi răspunse că e mai bătrân decât el cu 20 de ani și o să îl găsească la umbra unui copac ca cel sub care stătea el.
Tânărul mulțumi recunoscător și își văzu de drum. Străbătu păduri pline de șerpi și animale primejdioase, merse prin văi adânci si trecu înot lacurile cu tot felul de viețuitoare periculoase. Trecu prin tot felul de peripeții care mai de care mai provocatoare. Totuși nu se dădu bătut…
Anii trecură și tanarul continua sa rătăcească, singur și din ce în ce mai trist, pe drumuri fără capăt, umblate si neumblate. În cele din urmă își pierdu puterile și încrederea și porni înapoi spre casă.
Calea îl aduse înapoi prin dreptul copacului unde candva, demult, întâlnise un bătrân. Acesta era tot acolo doar că mai în vârstă. Obosit, omul se așeză si el alături de bătrân și are sentimentul că îl știe de undeva. Bătrânul ii spuse surâzând ușor că da, a mai trecut pe acolo în urmă cu 20 de ani. Omul făcu ochii mari și înțelese că acesta era maestrul pe care îl căutase atâția ani. Năucit de bucuria descoperirii dar si indurerat de suferința îndurată, îl întrebă pe bătrânul maestru de ce nu i-a spus de la început că pe el îl căuta și de ce l-a lăsat sa rătăcească atât.
Bătrânul îi răspunse că tot ceea ce își dorea omul în urmă cu 20 de ani era doar să caute, nu să se oprească lângă el cu rabdare…
Mi-am amintit această poveste gândindu-mă la părinții care au suficientă răbdare și înțelepciune să isi lase copiii sa aibe propriile căutări pe drumuri întortocheate si provocatoare, așteptând liniștiți ca aceștia sa știe singuri ce căuta pentru a-i putea îndruma.
Pentru a reuși asta, însă acești părinți au nevoie sa devină întâi înțelepți, ducându-și propriile lupte cu fricile, îndoielile si frustrările proprii.
Succes tuturor care aleg să facă asta!
